Pentru cirtitorii de profesie, un citat din Llosa
Am gasit in Ratacirile fetei nesabuite, de Mario Varga Llosa (Humanitas) un citat pe care trebuie, neaparat, sa-l fac cunoscut, mai departe. Pentru ca el surprinde, cu geniu, ca sa zic asa, o situatie general umana. Mai explicit? Fie: in pasajul cu pricina este vorba despre un prieten al personajului principal- narator, Paul, un peruan care organizeaza, de la Paris, viitoarea revolutie din tara sa. El e unul dintre oamenii de baza ai Revolutiei. Lumea de pe margine incepe sa-i reproseze tot felul de chestii. Chibiti fara treaba bagatelizeaza rolul singurului care avea treaba intre ei. Dar iata ce se intimpla in acel pasaj.
“…peruanii din Paris au inceput sa-l birfeasca. Scriitori care nu scriau, pictori care nu pictau, muzicieni care nici nu cintau, nici nu compuneau si revolutionari de cafenea care-si varsau naduful frustrarii, invidiei si plictiselii ziceau ca Paul se senzualizase, transformindu-se intr-un birocrat al revolutiei. Ce facea el la Paris?“
January 13th, 2008 at 2:10 pm
Si eu, care credeam ca boala asta este romaneasca …!!!…
January 13th, 2008 at 2:12 pm
Strangea dosare despre viitorii adversari ,domnule Morar:)Transparent citatul !
January 13th, 2008 at 2:15 pm
La concret domnu, cine sunt chibitii fara treaba care bagatelizeaza rolu SINGURULUI care e in treaba ? Cine formeaza masa nefericitilor pierduti ? Ca singuru cu treaba ori e basescu (sa ne traiti, stapane! ) , ori reflexia lui in imanent, DOMNUL IOAN T. MORAR.
January 13th, 2008 at 2:21 pm
tata la copii
pai, zice Llosa: scriitori care nu scriu, pictori care nu picteaza etc Oameni care au timp destul.
January 13th, 2008 at 2:22 pm
Am glumit, scoteti ce am scris nainte