Principiul cetzii. Plus o lamurire despre anonimatul pe net
Cu citiva ani in urma descoperisem principiul cetzii, care ne guverneaza vietile si visele. Mi-am adus recent aminte de el cind am venit, de la Pitesti la Bucuresti, pe autostrada, pe o ceatza cum n-am mai vazut. Si prin care, evident, nici nu vedeam! Eram, parca, intr-un joc video si trebuia sa misc volanul ca sa nu lovesc beculetele rosii din fata mea. Inaintam intr-un fel de tunel laptos. Video-game, nene! Atunci, cum ziceam, mi-am reamintit acest principiu universal valabil, chiar si acolo unde nu exista ceatza. Principiul cetzii: Ce tzi-i scris, in frunte tzi-i pus!
Acum, despre anonimatul pe net: nu ma deranjeaza, in principiu. E ca in cazul unui carnaval cu masti. Totul e in regula, cita vreme se respecta regulile. Cita vreme niciunul din cei mascati nu demonstreaza ca si-a pus masca nu pentru carnaval si coerenta lui, ci pentru a profita de faptul ca are masca si, deci, in aceasta situatie poate sterpeli ceva din casa gazdei, poate injunghia pe la spate un oaspete sau poate scuipa in dreapta si in stinga. Ca nu-l recunoaste nimeni. Acestia sint, cum am mai spus, pentru mine, ONANIMI.
January 14th, 2008 at 3:26 pm
Chair daca anonimul nu injunghie pe la spate, anonimatul lui este tot o forma de ascundere. Dar intrebarea este: ascundere a ce? Cata vreme dumneavoastra semnati “Ioan T Morar” mi se pare POLITICOS (ce cuvant ciudat, nu?) sa va raspund in acceasi maniera. Dar daca sunt unii care vi se adreseaza cu “Ioane” si “Misule”, baza minima de politete a disparut, si calea catre anonimat si “injunghiat” din anonimat, este deschisa
January 14th, 2008 at 3:42 pm
Asta e gradul de cultura si de civilizatie al romanilor! Am tipat atat timp dupa libertatea de exprimare si acum cand o avem nu stim cum sa ne-o asumam! Parerea mea este ca asumarea raspunderii unui comentariu(prin afisarea numelui real) face diferenta intre un om matur si un copil.
January 14th, 2008 at 3:59 pm
D-le Morar, perfect de acord cu ambele subiecte.
Am trecut de curand pe DN1a, spre Cheia, si am jucat acelasi joc video, sperand ca voi evita beculetele rosii din fata mea si ca, astfel, ma voi califica macar la level 2. Am aflat cu tristete ca daca te lovesti de cel din fata (cu care te jucai in retea) trebuie macar s-o faci usooor, pt. ca, se zice, nu ai mai multe vieti, cum ai in celelalte jocuri video. Si atunci principiul cetzii se probeaza o data in plus, dar pt. ultima data: Ce tzi-i scris, in frunte tzi-i pus!
Anonimatul pe net.
In ce ma priveste, prefer sa semnez cu un pseudonim pt. simplul motiv ca nu vreau sa-mi asociez numele cu un hobby (dar nici n-am facut din asta un secret). Fotografia a ramas pt. mine si va ramane ever un hobby si nimic mai mult.
Ce e mai trist e ca pentru multi anonimatul pe net este egal cu descatusare si isi dau frau liber pulsiunilor pe care in viata reala si le reprima. Tentatia e prea mare pt. unii ca sa si-o poata opri.
January 14th, 2008 at 4:20 pm
[...] imprietenit cu Flechtenmacher/ Un precursor al muzicii hard-rock.” Poate ca ar fi fost firesc sa ne spuna cu aceasta ocazie cit din continutul asta “clandestin” era, de fapt, tolerat si, pe [...]
January 14th, 2008 at 4:36 pm
parerea mea este ca un om care in real life este un om elegant in comportament in mod natural va ramane elegant si ca anonim, si cred ca ati intalnit si astfel de exemplare dle. Morar.Agresivi, jignitori, obsceni chiar sunt acei care fie asa se comporta si in realitate, fie asa sunt din fire dar postul sau pozitia ii constrange sa adopte in viata reala o aparenta de bunacuviinta iar sub adapostul anonimatului se defuleaza, intorcandu-se la adevarata natura, altfel ar exploda.