Un handicapat sufleteşte: Cornel Nistorescu
În ura sa bezmetică, privind lumea printr-o lentilă a ticăloşiei maxime, de fapt, Cornel Nistorescu (şi turnătorul odios Petre Romoşan care stă în spatele său) mi-a făcut un serviciu. M-a aşezat, la capitolul “rezerve de fripturişti” în cea mai selectă companie cu putinţă, alături de Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu. Măgulitor pentru mine, înjositor în intenţia fostului ziarist.
Răutatea sa, acreala, ura pe care le emană zilnic acest individ nu se pot explica decît printr-un handicap sufletesc. Cornel Nistorescu este un tip care pare să nu iubească nimic, să nu-i placă nimic (poate doar banii, arghirofilia sa fiind recunoscută), să nu fie stăpînit de nici o pasiune. În locul iubirii, al solidarităţii, al admiraţiei pentru semeni, pentru lucrurile plăcute ale vieţii, la Cornel Nistorescu se găseşte un fel de magazie umedă şi întunecoasă în care-şi adună resentimentele şi-n care-şi colecţionmează otrava pe care i-o strecoară acolo succesele celorlalţi. Cornel Nistorescu nu are prieteni (relaţia sa cu Petru Romoşan e altceva decît simplă prietenie, e mai degrabă o complicitate!), nu iubeşte pe nimeni şi, pe cale de consecinţă, nu-l iubeşte nimeni. Iar asta îl afundă şi mai mult în mocirla propriei sale incapacităţi de a face altceva decît rău.
Ceea ce simt pentru el (căci mă leagă vechile satisfacţii de cititor al unor reportaje excelente, de pe vremuri) nu e doar scîrbă, deşi, nici măcar scuipatul scărbei nu-l mai merită Cornel Nistorescu. Simt un fel de milă pe care trebuie să ne-o producă orice fiinţă umană aflată în mare nenorocire. Dar în ultimul timp mi-e jenă şi de mila asta!
Citiţi, pe aceeaşi temă, şi acest articol
Vorbeam despre sufletul lui schimonosit, despre un handicap sufletesc nu fizic. Sper ca s-a inteles bine si nu se va interpreta textul acesta drept altceva.
November 5th, 2009 at 5:41 pm
Domnu Morar, nu ca vreau sa fim extrem de politically corecti, dar eu, ca om cu handicap, ma simt deranjat de alaturarea cu nenea de mai sus. Asa ca, daca e posibil, cautati alte adjective, ca zau, sint atitia oameni respectabili, cu handicap…
November 5th, 2009 at 5:57 pm
Ce si-ar fi dorit Nestorescu sa traiasca Dan Iosif…
In conceptia lui, asa trebuie facuta politica: dai cu sutu’n cur.
Nu-i necesar un orator pentru argumente/contra-argumente.
In fata adversarului politic urlii, ii futi una in gura… pana il faci muci.
Un produs tipic de banlieue cultural acest Nestorescu.
November 5th, 2009 at 6:00 pm
Poate CN s-a uitat intr-o oglinda a trecutului. Nu i-a placut ce vede si a spart oglinda. Cateva cioburi i-au intrat in ochi si in inima. De atunci vede totul numai in rau si spune numai grozavii.
November 5th, 2009 at 6:09 pm
Cotidianul s-a dus de mult, Realitatea e cam ca antenele.
Urmeaza Catavencu?
November 5th, 2009 at 6:09 pm
Lasa! Oricum e cel mai mic dintre pitici. Un pitic cu suflet cretz. Un tip care se hraneste 100% bio. Cu rahat.