Am fost atacat de postacii de partid
Am simţit că apar, pe blogul meu, mai multi tipi noi care comentează, jignesc, înjură, agasează etc. Acum am aflat, aici, şi despre ce a fost vorba. Sigur, băieţii au atact în zadar pentru că blogul meu e cu moderare, aşa că nu au putut să-şi impună aberaţiile. Cei mai slabi au fost, totuşi, postacii de la PSD, mai ales cei de la PSD Braşov (fraierii şi-au dat adresele de la organizaţie! 
). Am văzut şi nişte exces de zel din partea unora, şi agresivitate pusă de la ei, pe lîngă mesajul comunicat de la bază, în cazul altora.
Asta mă face să reiterez cuvîntul pe care l-am inventat, de fapt, sintagma cu care-i definesc pe aceşti postaci, anonimi şi autosatisfăcuţi: onanimii de pe net!
November 19th, 2009 at 8:40 am
Saracu´de tine! si de necajit ce ai fost ai fugit repede sa descoperi america.
November 19th, 2009 at 8:51 am
…onanimii e deja celebra.
November 19th, 2009 at 8:52 am
Dle Morar, aici nu sînt de acord cu dvs…. După cm există curve care se prostituează pentru că nu au ce mînca, există şi unele care fac asta din plăcere…
La fel şi cu postacii ăştia. S-avem milă de cei care se prostituează de foame…
November 19th, 2009 at 8:57 am
Putem sa ii numim si “Corul pomanagiilor”.
Membrii acestui cor sunt foarte nervosi, aproape intra in sevraj, cand nu “simt” ambientul mitocanesc al mahalalei.
Cuvintele lor sunt asemeni unei inghetate cazute pe trotuar – in plina vara.
November 19th, 2009 at 9:13 am
… “din 1996″ sunt activi prostacii (pardon, postacii) de partid. pe atunci activ in mojicie politica era numai psedeaua (hrebenceaua) lui Ilici Iliescu. adevaru-i ca ma ocup, din 1998, cu monitorizarea de presa si am observat si eu capacitatea de/dis(con)tructiva a comentariilor la articole. mai mult, postind cu numele real, am reusit sa inchid de 2 ori site-ul de discutzii al unui ziar local (eu aveam argumente, ei nu))))).
de vreun an, de cind s-au lansat cu haita peste materialele on-line (plus presiunea de timpeala impusa de catre televizuini), este un zgomot de fond asa de mare pe orice monitorizare incit, practic, nu mai potzi face nici o predictzie. parerea mea este ca vor pieri exact pe limba lor – in teoria orizontului de asteptare, exista un punct de referintza “zero” (situat de obicei pe la 42-44%) sub care nu se poate cobori – unde lucrurile sunt transate si hotaririle luate. prin zgomotul de fond, prostacii de partid au scos din joc exact oamenii de care aveau nevoie si i-au lasat sa ia decizii exact pe dusmani (impartzitzi bine procentual: 33%, 30%, 16% samd). inginerii constructori vor pricepe mai bine cum este cu limitele orizontului de asteptare daca se raporteaza la calculul rezistentzei la rupere (o structura de rezistentza cedeaza/se rupe in doua conditzii: inferior, la subarmare; superior, la supraarmare). succes!