Morar&More

M-am întors!Probabil că acum treizeci de ani nu aş fi făcut asta

M-am întors în ţară. Am fost plecat de pe 15 decembrie dincolo de Atlantic. Am stat departe de internet o vreme. Acum, îmi voi sufleca mînecile digitale şi voi trece la muncă! Inclusiv pe acest blog.

M-am gîndit, acum, la întoarcere, dacă, în urmă cu 30 de ani, m-aş mai fi întors. Asta în cazul în care m-ar fi lăsat cineva să plec! În Aradul tinereţii mele, America era foarte vie, mulţi concetăţeni de-ai mei alegînd să plece acolo, fie trecînd frontiera clandestin, fie neîntorcîndu-se din vreo excursie în străinătate, fie reîntregindu-şi familia, după cum suna o formulă a vremii. Am avut două ocazii să trec frontiera, dar nu am făcut-o. Probabil, însă, că dacă aş fi plecat într-o excursie în Occident, nu m-aş mai fi întors. Nu ştiu ce ar fi fost viaţa mea în acest caz. Nu-mi pare, totuşi, rău, că am rămas aici, am văzut căderea lui Ceauşescu, am prins vremurile istorice palpitante de după aceea.Aşa a fost să fie!

V-aţi gîndit, vreodată, cei care aţi trăit ani semnificativi înainte de 89, să fugiţi din ţară? V-a trecut vreodată prin minte ideea să începeţi viaţa din nou?

This entry was posted on Friday, January 8th, 2010 at 3:16 am and is filed under Colaterale. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

40 Responses to “M-am întors!Probabil că acum treizeci de ani nu aş fi făcut asta”

tc Says:
January 8th, 2010 at 3:48 am
Eu am plecat acum un an. Singurul lucru pe care-l regret este că nu am plecat acum 10 ani.
Canadian Stories Says:
January 8th, 2010 at 5:29 am
Este exact ceea ce am facut. Am ales sa traiesc de la zero intr-o alta lume,cu alte standarde.
sabasios Says:
January 8th, 2010 at 6:38 am
Cred ca ai procedat corect ramanand in tara. Ai tot ce iti trebuie- glorie, bani si un loc in inalta societate.
In Occident ai fi ramas un anonim.
Asa ca nu vad de ce trebuie sa te plangi.
Viii cu viii, adica cei ramasi, mortii cu mortii cei dusi.
Oricum e o ruptura intre cele doua lumi si din pacate romanii nu sunt uniti.
Fiecare in locul lui fruntas sau codas.
Perotinus Minor Says:
January 8th, 2010 at 7:18 am
M-am gandit, si nu odata. Problema a fost ca pana in 89 n-am avut ocazia s-o tai. Cel mai mult regret ca n-am plecat in 90 dupa mineriada din iunie. Acum, trecut de 50 de ani, e cam tarziu.
Emanuel Tanjala Says:
January 8th, 2010 at 7:29 am
Pare simplu sa vorbesti de ramas in starinatate,dar pentru mine a fost decizie ucigase, petrecuta in 1981 si de atunci,am trait doua vieti paralele.
Am luat-o de la capat, adica de la 0,fara limba si fara nimic si unde,in
America, unde nu umbla cainii cu covrigi in coada. Acum,pot spune ca nu imi pare rau, dar am ramas marcat pentru restul vietii. Traiesc in America si ma gandesc numai la Romania. Am incercat sa ma reantorc si s-au uitat prietenii le mine,ca la un nebun, multi m-au considerat masochist ca am putut revenii in locul unde nimic nu se schimba si nici nu se va schimba.
Este usor pentru cei care au plecat dupa 89, ca te puteai intoarce orcand, dar daca ai apucat sa traiesti undeva inainte de revolutie, ramai virusat pe vecie. Duci o crucie,mai usoara dect crucea lui Isus, dar, drama este ca nu mai ai loc pe pamant, trebuie sa iti pregatesti locul in cealalta viata, daca eventual ai caracter si cunoasti tainele bibliei!

Publicitate

albert keller Says:
January 8th, 2010 at 7:43 am
V-ati intors. Din America ! Vai ce durere s-o luati de la capat in republica cu fata umana. Sper ca n-ati uitat romaneste. Vor fi alegeri in Capitala cu coviltir – Honorius, Maximus sau Preda nemultumitul.
Vamesii au fost boieri ? Dar taximetristii? Pariu 1 Leu ca n-ati luat taxiul cu manele. Sincer nu m-am gindit niciodata sa fug dar m-am gindit serios sa plec pentru ca oricum m-ar fi dat Ei afara din tara. Si de atunci bun plecat am ramas. Aici e greu dar nu e rau. Mai poftiti…
GOLAN NESIMTIT Says:
January 8th, 2010 at 8:19 am
Am auzit adesea ca desteptii au plecat din tara si prostii au ramas (din pacate si dupa’89, nu doar inainte).Eu am ramas si nu din prostie.Asa am simtit.Am vrut sa traiesc “la mine acasa”.Am iesit din tara, prima oara, in ‘90.Mi-a placut, am avut ce vedea, ce admira. Sa calatoresc, sa bat cu piciorul alte locuri, sa respir aerul de dincolo, sa descopar ceva nou (pt mine), sau sa vad la fata locului lucruri stiute doar din carti,filme etc.,mi se pare a fi unul din cele mai interesante lucruri pe care le poti face. In rest, profesia, familia, prietenii sunt “acasa” si eu ma simt acasa, aici.A fost si a ramas optiunea mea asumata, mana-in-mana cu speranta (moare ultima,nu?) ca VOM INCEPE SA RECUPERAM ceea ce am pierdut in 6-7 decenii (s-au adunat cam multe).Important pt mine a fost si continua sa fie, sa-mi construiesc o viata normala, corecta, sa ma dezvolt ca individ si sa-mi pastrez principiile pe care “m-am construit” ca om.
Bobalca Aurel Says:
January 8th, 2010 at 9:11 am
Salutare,
Am fost student in Timisoara pana in 1975 . Visul visurilor mele erea sa ajung in USA ; citisem multe carti despre Vestul Salbatic ,am vazut filme
americane, etc … Am avut si eu ocazia sa trec fraudulos in Jugoslavia in 1975 dar nu am facut-o… Nu imi pare rau ca am ramas in Romania ; sunt informatician si cred ca ma descurcam BINE si in vest . In Romania informatica nu era apreciata in momentul cand eu eram in punctul maxim al clopotului lui Gauss . Fiul meu a facut liceul de informatica dar nu l-am
sfatuit sa faca Facultatea de Informatica ; a facut Stomatologia si este un fff bun specialist ; are un SRL ( CLINICA32.ro) pe Banu Manta sect I Bucuresti. A vrut sa lucreze in USA dar nu i se RECUNOSTEAU studiile din Romania cu toate ca participa aproape la toate Congresele de specialitate si face aceleasi LUCRARI de SPECIALITATE ca si cei din vest. In 2009 a fost la Numberg de doua ori , la Monaco si la Tel-Aviv … A castigat si un concurs sa lucreze in Anglia la un salariu fff BUN dar nu s-a dus pt ca nu avea specificat in contract sa faca IMPLANTURI . In Anglia de recutarea personalului medical se ocupa INDIENI , echivalentul TIGANILOR din Romania.
PS ” La o AFACERE dintre un tigan si un roman unul iese in PIERDERE dar nici o data TIGANUL”…
catalin Says:
January 8th, 2010 at 9:22 am
“Nu-mi pare, totuşi, rău, că am rămas aici am văzut căderea lui Ceauşescu” …doar atât ??
Nicu Panaitescu Says:
January 8th, 2010 at 9:31 am
Ehe… O vreme doar gandul ca-ntr-o zi am sa plec ma tinea viu. Daca aveti timp iata aici o treaba mai veche:

http://asmallerbang.blogspot.com/2008/01/my-america-then-and-now.html
mutulik Says:
January 8th, 2010 at 9:36 am
Mda,
si eu am ajuns in America mult prea tarziu decat trebuia!
Culmea e ca fiica-mii de 5 ani i-a placut si a cerut sa ne mutam acolo, venind cu solutii concrete pentru relocare: “punem o suta de avioane unul pesta celalalt si peste ele punem casa din Bucuresti si o aducem in America”.
Cu toate acestea, ACUM mie nu mi-a placut America…
Silviu PERIANU Says:
January 8th, 2010 at 9:48 am
Da, m-am gandit sa plec din tara si inainte de, si dupa 89, dar cine n-a facut asta?! Totusi ultimii 20 de ani au fost frumosi: am trait intens revolutii, caderi de guverne si cateva mineriade (unele culturale). Mai apoi am descoperit occidentul venind el la noi si mergand noi la el. Am ramas acasa pentru ca aici m-am putut schimba. Desigur ca si afara ar fi intervenit schimbarea, dar aceasta s-ar fi facut brusc, asa cum treci o bucata de carne prin masina de tocat. Aceasta iese uniform, omogen, dar isi pierde un soi de gratie. Acasa in schimb, transformarea s-a facut lent pana in fibra mea cea mai intima, cu iluzii si deziluzii totodata. Cu lacrimi si bucurie am construit tot. Dar ce m-a tinut aici in toti acesti ani a fost un sentiment de datorie fata de Brancoveanu Constantin care si-a dat fiii pentru pamantul (a se citi ) asta. In cazul meu sangele lor n-a curs degeaba. Inainte si dupa Brancoveni au fost milioane de Oameni.
Mariana Nagy Says:
January 8th, 2010 at 9:56 am
In ianuarie 90 am avut cativa prieteni care au plecat in Germania, iar noi, naivi, le spuneam, acum plecati, cand se vede un alt viitor in Romania ?
Majoritatea s-au adaptat si nu ar mai veni inapoi sa traiasca aici, unii totusi sunt in situatia de a nu se mai simti acasa nici acolo nici aici, si cred ca asta e cel mai rau.
Am tot vrut sa plecam, dar cred ca nu am avut suficient curaj sa incepem de la 0 in alta tara, si acum imi pare rau, pentru mine si pentru familia mea, dar mai ales pentru copiii care au crescut si care sunt mai curajosi ca mine, si au ales sa incerce in alta tara. E trist sa imbatranesti aici iar copiii sa-ti fie plecati, dar mereu m-am gandit ca niciodata in alta tara nu voi fi apreciata la valoarea mea, doar pentru ca sunt o straina, indiferent cat de bine vorbesc limba lor si ce stiu sa fac, mereu voi fi apreciata cu cateva trepte mai jos decat unul de-al lor.
Am ramas aici, cateodata e bine, alteori ma gandesc ca am gresit, e greu de apreciat cum era mai bine.
oryon Says:
January 8th, 2010 at 9:57 am
In 1989, prin primavara, mai aveam un pic, puneam somnifere in laptele copiilor, ii bagam in rucsac si incercam sa trecem pe la sirbi. Fratele meu o facuse, dupa o alta incercare nereusita, soldata cu un an de Aiud, cu un an inainte si era deja in Canada. Pina sa ne hotarim noi, au hotarit vremurile altceva, am participat la Revolutie in Sibiu si am ramas in tara. Nu ne-a parut rau intotdeauna, am trait experiente unice, la fel nu ne-ar fi parut si daca plecam, probabil lucrurile ar fi fost la fel de interesante, dar in alt fel. Dar daca ni s-ar fi oferit vreo ocazie atunci sa plecam undeva si sa nu mai venim, am fi facut-o fara nici cea mai mica ezitare.
ghita1964 Says:
January 8th, 2010 at 10:00 am
Numai la asta ma gandeam pana in 89′,sa fug!Dupa 89′nu am mai vrut eu!
Am fost afara dar m-am intors,e greu sa rezisti afara!Poate daca ar mai fi existat comunismul aveam o ala motivatie!Nu stiu,eu zic ca-i mai bine acasa!
Rusu Says:
January 8th, 2010 at 10:22 am
@Emanuel Tanjala.Va felicit pentru sinceritatea dumneavoastra!.Majoritatea celor plecati in strainatate sufera sau au suferit la fel ca dumneavoastra,dar din orgoliu nu doresc sa recunoasca.Sunt alte valori mai importante decat cele materiale,dar noi intreaga viata ne zbatem sa devenim cei mai bogati oameni din cimitir.
Gino Says:
January 8th, 2010 at 10:45 am
Sunt aproape sigur ca nu v-ati fi intors pentru ca sunt aproape sigur ca nu ati fi putut pleca ci doar, eventual, fugi. Totdeauna s-au intors cei care au stiut ca vor putea pleca din nou, cum sunt cei care plimbau “ogarul cenusiu” de lant.
Foke-Galati Says:
January 8th, 2010 at 10:51 am
La multi ani!, Sfinte Ioane! Esti un Ion+, vorba lui Ion Barbu, cel negativ a fost la Cotroceni, candva! La noi, in Romania, se poate spune:
Fie painea cit de rea
Tot ti-o fura cineva
Vorba ta, Bijule, de acum 21 de ani(Cristinel, Viata Studenteasca):
Ca-n Kant!
ioana Says:
January 8th, 2010 at 11:09 am
Domnule Morar,
eu nu m-am gindit sa plec, nici nu ma gindesc, dar asta pentru ca asa sint eu, mai fricoasa – mi-e frica si sa merg in cartierul vecin

da-mi pare bine ca n-ati plecat – parafrazez – viata in Romania e mai frumoasa cu dumneavoastra alaturi!
Liana Morar Says:
January 8th, 2010 at 11:19 am
Un unchi de-al meu a incercat sa fuga de doua ori, trecand Dunarea inot…iarna. Bineinteles ca l-au prins, l-au arestat, batut, tot tacamul. Acum locuieste in Grecia de mai bine de 10 ani, el fiind fericit ca si-a mai putut implini cumva visul, dar mai stiu pe cineva batut pentru asta, care a ramas distrus psihic pe viata.
Eu cu familia ne-am mutat de 2 ani in Germania si sunt si plus-uri si minus-uri. Nu-i usor sa fii strain intre straini, banii nu pot acoperi intotdeauna nevoile sufletesti.
Gicu Maracine Says:
January 8th, 2010 at 11:25 am
Off topic

Pe cand si la noi asa ceva:

http://news.yahoo.com/s/ap/20100107/ap_on_fe_st/eu_odd_switzerland_huge_speeding_fine

Ca zau daca nu m-as intoarce…
Americanul Says:
January 8th, 2010 at 11:58 am
Ce parere aveti despre urmatorul link?
http://phoenixmission.org/web/index.php?option=com_content&view=article&id=1460:ne-ai-trdat-emigranilor-ba-v-am-salvat-nefericiilor-&catid=80:romania&Itemid=153
rusty Says:
January 8th, 2010 at 12:25 pm
As fi plecat cu un scop special : sa-mi cumpar reviste cu Pif si Hercule. Si cu Rahan desigur.
rusty Says:
January 8th, 2010 at 12:27 pm
poate treceti si pe noul meu blog

http://protesteaza.blogspot.com/

mai protestam impreuna, mai bem un sprit virtual
Tibi Says:
January 8th, 2010 at 12:34 pm
merita plecat ca sa vezi cum e; sa vezi lumea; sa faci – daca poti – alti bani; sa ai alta experienta profi; sa-ti realizezi o parte din obiective, daca nu le poti atinge in Ro; dar nu-i musai sa ramai intr-un loc; si nici sa rupi legaturile; te poti intoarce sa vezi daca mai vrei in Ro sau poti pleca mai departe; odata ce ti-ai obtinut libertatea financiara de miscare, iti poti permite “luxul” unei vieti personale
snake Says:
January 8th, 2010 at 1:18 pm
Noi am plecat al 10 ani dupa lovilutie, nu a fost usor si’mi pare rau ca n’am plecat cind am avut 18 ani .Culmea ii ca niciodata nu ma gindeam co io o sa plec din tara …Mi’e dor de acasa dar citind ziarele imi trece
Robert Says:
January 8th, 2010 at 2:23 pm
Am ajuns anul trecut in USA cu Loteria Vizelor. Am facut acest pas cu gandul ca nu avem ce pierde. Nu stiu cat o sa castigam din mutarea asta, dar sunt absolut sigur ca nu avem ce pierde. Am locuit in Bucuresti si sunt super-satul de acea lume. Aici nu locuim intr-un oras mare, ci intr-unul mai degraba micut, (150 000 locuitori ) dar aproape la fel de mare ca intindere ca si Bucurestiul. Cei ce au stat intr-un asemenea oras stiu atmosfera – calma, primitoare, ti-e mai mare dragul sa traiesti aici. Am inlocuit cainii vagabonzi cu veveritzele, sobolanii cu iepurii, etc. Caprioare sunt la tot pasul, ba mai mult, iti si trec prin fata casei la pas domol, ca un cersetor la metrou…Simt lipsa prietenilor, dar nu excesiv – Skype-ul suplineste la greu distanta. Practic de cand am venit sunt la curent cu vietile cunostiintelor mult mai mult decat inainte.
Aici sunt truck driver, bat America de pe o coasta pe alta. Am vazut locuri de o bogatie orbitoare, dar si saracie lucie. Nu-mi mai este rusine cu satele de tigani din Ro care nu au nici geamuri la casa…am vazut si pe aici destule locuri aproape similare, doar ca vorbeau engleza !
Pe de alta parte aici simti ca ai o sansa sa traiesti mai bine : ingrijire medicala mult mai atenta, mult mai profesional facuta. De vrei sa faci sport ai o gramada de oportunitati, etc. De 2 luni nu imi mai incui masina, caci am avut ceva probleme cu inghetatul portierei… nu mi-a disparut nimic ! De cand am venit, nu m-am mai enervat in trafic ( imposibil de conceput asta in Bucuresti) sau la magazine…nu se aseaza nimeni in fatza ta la cozi, nu sunt manele !!! Am avut un accident cu masina ( o stupida fiinta de 17 ani mi-a sifonat aripa stanga fatza ) si in 2 min 4 masini de politie erau acolo; in 3 zile mi-am primit banii de la asigurarea vinovatei, timp in care as fi putut sa inchiriez o masina (platita de aceeasi companie de asigurare)…. e o ALTA LUME. Probabil ca asa este si prin GERMANIA, FRANTA, etc…Am ajuns aici pur si simplu ca ni s-a oferit sansa asta, altfel nu stiu de am fi facut pasul….Nu stiu daca sau cand ma voi intoarce, telul pe termen scurt este obtinerea cetateniei. M-am saturat sa fiu tratat “preferential” la diverse puncte de frontiera doar ptr ca am pasaport romanesc.
Si mai este ceva: se tot vorbeste ca romanii se tzepuiesc unii pe altii cand sunt “afara”. Ei bine, majoritatea cu care am intrat in contact, m-au ajutat enorm, si au fost de buna credinta cu mine ! Am ramas profund placut surprins ! Si absolut toti cu care vorbesc spun acelasi lucru – ca le pasa de Romania si de ce se intampla acasa ! Asta poate este si raspunsul prezentei masive la votul din Decembrie. Unii vorbesc ca s-ar intoarce, dar teama este ca n-ar mai putea sa se adapteze la stilul romanesc…si o anumita dezamagire le cuprinde glasul…..
Toate bune !

Robert
Rockford, Illinois, USA
teo Says:
January 8th, 2010 at 2:30 pm
M-am intors dupa 10 ani din USA (sint inginer cu doctorat american).
Somajul acolo este actualmente 10%.
Faceam supa de pui si era de fapt o zeama de antibiotice.
Laptele e cu hormoni de crestere.
Si alte mizerii, cu care nu va mai plictisesc.
E foarte rau sa fii sarac in America, nu-ti da nimeni nimic.
Daca pleci de la o universitate la alta, trebuie sa iti vinzi toate lucrurile (nu renteaza sa le transporti mii de mile), esti fericit daca poti sa transporti cartile, manualele.
America e o plutocratie cu congres cumparat complet de oligarhia financiara-industriala, si care va sfarsi ca servitoarea chinei.
Cita industrie mai aveau, au mutat-o peste Pacific.
Cite slijbe de programatori computere aveau, le-au mutat in India si poate in Europa de est.
Cu exceptia compexului militar-industrial, pe care nici Obama nu indrazneste sa-l dezmanteleze.
droopy Says:
January 8th, 2010 at 2:50 pm
Sa traiti bine care mai respirati.
Promit ca nu va mai scriu ca sa nu dea paranoia fata de securisti in dumneavoastra.
Romania este un stat primitiv. La revedere, Vantule dragutule, datorita tie vor muri antibasescienii de foame. Hai sictir.
om simplu Says:
January 8th, 2010 at 3:44 pm
La aproape 70 de ani, deci aproape 50 traiti inainte de…, marturisesc ca , daca as putea, maine as pleca definitiv in USA, unde m-am simtit ca acasa, ceea ce nu mi se intampla in Romania.
doar eu Says:
January 8th, 2010 at 4:52 pm
teo dragule, gasesti ca Romania este o tara libera, unde mancarea este organica? hahaha cu distantele ai dreptate, in rest… mai gadeste-te
Nicolae Causescu Says:
January 8th, 2010 at 5:38 pm
Dragi tovarasi si pretini, exita si puncte de vedere diferite de cele esprimate de tovarasul Morar. De exemplu AICI veti gasi parerea unei tovarase emigrate care pe mine unul m-a pus pe ganduri. Tovarasa spune ce-i drept prosii mari dar le spune cu sufletul si cu elan patriotic asa ca demontarea lor nu e chiar imediata. Poate incearca cineva, tovarasi! Desi ma aflu in purgatoriu (tovarasu Brucan zice ca o sa stam aici macar pana cand vie si tovarasu Iliescu) eu inca nu m-am lamurit care alternativa e mai buna: economia planificata sau libera concurenta. Cred ca nici tovarasul Iliescu n-are cum sa ma lamureasca. Eu pun baza e tovarasul Voiculescu care are toata esperienta ncesara si sa ne lamureasc si pe noi. N-as vrea s trec a etapa urmatoare fara sa aprofndez problema asta pe care criza capitalismului o face si mai confuza. Astept parerea voastra sincera, a vostra, adica tovarasilor care-mi datoreaza viata pe baza de decret. Va astept cu mesaje de ziua mea, pe 26 Ianuarie, dragi tovarasi si pretini.
omul frmos Says:
January 8th, 2010 at 5:50 pm
Daca as mai avea odata 20 de ani as incepe pregatirea si in cativa ani as pleca intr-o tara civilizata. Motivul principal: In RO aproape nimic nu este “construit” in folosul cetateanului pe termen lung; alt motiv: as locui intr-o tara cu nivel de trai muult mai ridicat decat RO.
mutulik Says:
January 8th, 2010 at 6:53 pm
“Motivul principal: In RO aproape nimic nu este “construit” in folosul cetateanului pe termen lung; alt motiv: as locui intr-o tara cu nivel de trai muult mai ridicat decat RO.”
Foarte interesant citatul de ai sus, si mai ales reprezentativ pentru atmosfera din Romania!
Omitem insa ca Romania aceasta in care “nimic nu e construit in folosul cetateanului” e construita de CETATEAN! De mine, de dumneavoastra, domnule Morar, de “omul frumos” de Vantu, de Basescu, de antibasescieni, de romani!
E mult mai usor sa dai frau liber frustrarilor si sa te uiti la mierea din borcanul altora decat sa te lupti sa iesi din cacatul in care te scalzi!
Un alt exemplu sugestiv pentru cacatul sus-amintit: azi, in traficul din Bucuresti, pe la 16,30 in conditii de ceata, la volanul propriei masini. Dau sa trec de pa banda a doua pe banda a treia, pun semnal, ma uit in oglinda CU MARE ATENTIE, vad ca am loc farurile masinii din spate fiind suficient de departe si purced la efectuarea manevrei. Noroc ca in ultima clipa mi-am aruncat si un ochi peste umar, in stanga spate. Un autoturism de culoare NEAGRA!!!, cu farurile stinse!!! Pe ceata!!! era in dreptul usii stanga spate a masinii mele. Ma retrag, ma depaseste, intra in fata mea si opreste, si imi da Muie! Oare de ce e OBLIGATORIU in tarile nordice sa circuli in orice conditii cu luminile aprinse si oare ce ne impiedica sa adoptam asta? Oare nevoia romanilor de sex oral? Pentru greseli mai marunte, “afara” iti ceri scuze celui pe care l-ai deranjat si mergi mai departe. La noi…, daca nu l-ai omorat in accident il omori dupa in bataie!
Si asta e tara in care traim, tara in care “aproape nimic nu este “construit” in folosul cetateanului pe termen lung”.
o doamna Says:
January 8th, 2010 at 9:37 pm
Daca ce comenta “Taromel” la articolul precedent este adevarat, cred ca n-ar fi trebuit sa va intoarceti…. Si chiar cred ca-i adevarat! Realitatea este de 10 ori mai absurda si mai delapidatoare decat aparenta.
MihaiC Says:
January 8th, 2010 at 10:52 pm
romanul s-a nascut poet si america l-a facut harnic.
MihaiC Says:
January 9th, 2010 at 2:33 am
teo, daca in romania esti un ratat, macar poti da vina pe guvern si si altii. daca in state esti ratat, nu ai pe cine da vina. esti ratat pur si simplu. un doctorat nu inseamna ca automat esti ca un diamant pentru societate. desi, la mine la slujba, in sua, evident, sintem 3 romani in 45. doi cu doctorat si unul cu master. bafta in RSR!
MihaiC Says:
January 9th, 2010 at 3:04 am
mutulik, esti tare. eu in Ro nu mai am curaj sa conduc masina. cred ca in ro e un mort la fiecare 5 accidente, fata de un loc civilizat, unde sint cam 1 la 40.
lolek&bolek Says:
January 10th, 2010 at 11:02 pm
Salut,

Si eu am prins “vremurile palpitante” si inainte, si dupa. Pe care le-am experimentat “first hand”, ca sa zic asa. Culmea palpitatiei a fost atinsa in dimineata zilei de 13 iunie ‘90 cind elanului meu revolutionar i-a fost pusa o frina in bot(la propriu) prin laba unui miner aflat din intimplare in PU. La ceva timp, satul oarecum de atitea palpitatii am ajuns in NY. A urmat o perioada relativ calma; mi-am zis, in sfirsit, am nimerit intr-un sistem stabil si pot, in fine, sa-mi vad de treaba, fara sa-mi mai pierd vremea prin piete publice ragusind aiurea, in timp ce altii achizitioneaza in liniste fabrici la second hand. Asta pina cind am constatat cu uimire ca pina si simbolul(mi se parea mie) stabilitatii, Manhattan-ul, iti poate cadea in cap, la o adica. Iata cit de relativ poate fi totul. Se pare ca oricum am intors-o n-am reusit sa scap de vremurile palpitante.
Prin optzeci-si-ceva ma pregateam pentru admiterea la Grigorescu impreuna (si) cu Mardale. El a intrat inaintea mea (parca la ceramica), eu am picat si m-au luat la armata. Am intrat la facultate mai tirziu, nu cred ca l-am mai intilnit. El a ajuns sa deseneze pentru Catavencu. Eu am ajuns la un moment dat sa ilustrez editoriale pentru The Washington Post. Dincolo de nesfirsitele dezbateri pro si contra emigrare(care ar putea umple volume), m-am gindit daca nu cumva mi-ar fi placut mai mult sa desenez pentru Catavencu decit pentru The Washington Post. Dar mai mult ca sigur ca daca as fi ramas in Romania as fi avut aceeasi dilema, invers. Nu prea mai cred in liberul arbitru; discutiile cu “daca” si cu “parca” sint utile numai ca exercitiu de fantezie. Ce ti-e scris…

PS
Imi pare rau ca n-am stiut de prezenta ta in NY. Cu proxima ocazie, nu ezita sa ma cauti. Sintem oricind bucurosi de oaspeti si nostalgici dupa discutii(cu voce tare, bineinteles) la terasa. Din alea cu “daca” si “parca”.
adrian ghioca Says:
January 12th, 2010 at 2:05 am
Inainte de ‘89, nu m-am gindit la asa ceva, chiar daca printre prietenii mei din vremea liceului era o oarecare moda, sa incerci “fuga”. Chiar ii combateam, deh, eram obligati sa lecturam “scinteia”… Am simtit nevoia sa plec totusi, dupa alegerile din 1992. Rezultatul acelor alegeri mi-a produs una din cele mai mari dezamagiri ale vietii mele.
Am reusit sa plec, in cele din urma!

M-am întors!Probabil că acum treizeci de ani nu aş fi făcut asta

40 Responses to “M-am întors!Probabil că acum treizeci de ani nu aş fi făcut asta”

Leave a Reply