Luaţi cu discuţiile de tot felul uităm (sau neglijăm)  cîteva plăceri esenţiale cum ar fi cititul şi călătoritul. Vorbesc de acest tandem pentru că vreau să vă prezint o carte şi un loc legat de acea carte. Şi, desigur, vorbesc şi de o pasiune pentru un autor: Raymond Chandler. Îl ştiţi? E părintele romanului poliţist american, un scriitor genial, după părerea mea. Dar şi după părerea prietenului meu Mircea Mihăieş, care a scris o carte despre Chandler.

De ce am pus călătoria în combinaţia asta? Pentru că în toamna trecută am ajuns să vizitez La Jolla, localitatea încare a trăit şi a scris Raymond Chandler. Şi, căutînd un pic, am reuşit să depistez casa scriitorului, pe care v-o prezint în imaginile de mai jos. Casa este pe Camino de la Costa, supranumită, în la Jolla, The Street of Dreams. Pentru că e o stradă foarte frumoasă, iar cei care locuiesc pe ea văd Pacificul. E o super-casă, că aproape îţi vine să spui că, avînd  o asemenea locuinţă, e uşor să fii scriitor bun!

Eugen Jebeleanu,

Hannibal

Nimeni n’avea ceea ce el avea:
superba lui trufie
şi elefanţii
şi labele lor sfarâmând vertebrele
acestor Alpi albiţi de spaimă.

Călca, de- abia să se audă, peste stânci
şi s’auzea în lună, şi
nimeni nu mai vazuse trâmbiţele
de piatră ondulandă ale acestor fiare.

Si n’au învins.

Am răspuns invitaţiei de la Polirom, venită prin Dan Lungu şi Lucian Dan Teodorovici (coordonatori) şi am scris şi eu un text despre cum mi-am petrecut ziua de 22 decembrie 1989. Cartea, un volum de amintiri colective, a apărut deja, vă invit să vedeţi coperta, mai jos:

Vadim a avut şi el o problemă cu plagiatul, pe cînd era ziarist pe la Agerpresul de altă dată (sau pe la Publicaţiile pentru Străinătate, nu mai ştiu exact). A fost penalizat administrativ, atunci. Dar mentorul său, Eugen Barbu, e unul din cei mai siniştri plagiatori din literatura română. Citiţi despre asta aici

Dacă v-a ajuns zăngănitul săbiilor din politica românească, dacă v-au obosit jocurile opoziţiei şi puterii, nu disperaţi. Nu în zona politică e toată viaţa noastră. Vă recomand un loc în care singurul zgomot este răsfoirea paginilor. Cititul încă a mai rămas o insulă însorită şi neatinsă de zgura zilelor.

Îl ştiţi pe Apolodor din cărţile ce-i poartă numele pe copertă? Cartea cu Apolodor v-o mai amintiţi? Cea scrisă de Gellu Naum şi ilustrată de Dan Stanciu. A apărut, acum, şi în Franţa.  Aveţi dovada aici. Reproduc, prin bunăvoinţa lui Dan Stanciu, coperta franţuzească. Traducerea îi aparţine lui Sebastian Reichmann

Atît pentru cei care ştiu cine e Apolodor, cît şi pentru cei care încă nu ştiu, iată un fragment aici

Azi am fost la NEC, la o conferinţă a lui Adam Michnik, prefaţată de Vladimir Tismăneanu. M-am bucurat să-i revăd pe cei doi prieteni buni, m-am bucurat să văd un auditoriu select. Nu voi rezuma conferinţa, nu e locul să o fac aici. Vreau să subliniez prezenţa extraordinară a personajului Michnik, normalitatea pe care nu o găseşti la mulţi oameni de talia şi nivelul său. În sprijinul acestei afirmaţii vreau să vă prezint un mic amănunt: cînd s-a listat pe bursa de la Londra  Gazeta Wyborcza, lui Michnik îi reveneau nişte milioane de dolari. (Vreo zece sau douăzeci, nu-mi mai amintesc exact). Ce credeţi că a făcut cu banii? (more…)

Aţi citit noile variante ale poveştilor clasice? Am întîlnit cîteva exemple absolut triste de corectare a unor poveşti, de “castrare” a lor pentru a nu fi sîngeroase sau violente. De pildă, circulă o cărticică povestind o copie palidă a Caprei cu trei iezi în care lupul nu mai mănîncă pe nimeni şi, evident, (more…)

lansăm, astăzi, Dublu limbaj  de William Golding, la Cărtureştiul Mare (ăla de pe Magheru), la ora 19.30. Voi fi alături de Cristian Teodorescu şi de Mircea Mihăieş, profesor de Literatură engleză la Universitatea din Timişoara.

Dacă sînteţi în Bucureşti şi vă puteţi schimba programul, vă aştept la Cărtureşti, unde lansăm un roman interesant, al unei scriitoare în plină ascensiune în SUA

Voi fi acolo alături de Cristian Teodorescu şi Sever Voinescu. Vă aşteptăm!