A fost de două ori la mine în bloc. Computerul s-a stins, de două ori. Acum am reuşit să recuperez Microsoft Outlook. Nu am pierdut nimic esenţial.
Vă puteţi imagina viaţa fără curent electric? Măcar 12 ore? Din 24?
PS În Republica Dominicana, într-un oraş important, au curent 12 din 24. Şi paradis climateric 24 din 24. 7 din 7, 12 din 12. Deci, pe undeva se face dreptate!
Poate aţi văzut albumul Pămîntul văzut din cer al artistului fotograf francez Yann Arthus-Bertrand. Chiar pe copertă e fotografia unui loc din Noua Caledonie, Voh, unde, în lanurile de mangrovă, a crescut, ciudat, desenul unei inimi. Am trecut pe lîngă acel loc, pe cînd ne aflam în Noua Caledonie, dar nu am avut avion să vedem forma de sus. Vă ofer, astăzi, ca primă inimă, pe cea din Voh, fotografiată de Yann Arthus-Bertrand.
Cea de-a doua inimă, aflată undeva pe fundul mării, în Punta Cana, Republica Dominicană, a fost fotografiată de David,în timpul zborului cu motodeltaplanul
Nu vi s-a întîmplat să vă răpună dorul, nu după vreo fiinţă, ci după cîte un loc prin care aţi trecut, în viaţă? Mie mi-e dor din cînd în cînd ba de Paris, ba de Arad sau Timişoara, ba de New York sau Veneţia. Dar de data asta, de vreo cîteva zile mi s-a făcut un dor nebun de Noumea, de apartamentul nostru din hotelul Casa del Sole. Şi, mai ales, de imaginea pe care o ataşez mai jos, imagine pe care am avut-o în faţa ochilor două luni de zile, cît am stat în Noua Caledonie. Fotografia, făcută de Carmen, la noi pe balcon, la etajul 9, este o vedere din Anse Vata. Faceţi click pe poză pentru a o mări!
De ce locuri vă e dor? Unde visaţi să ajungeţi, din nou?
Fără să ştiu, am răspuns, cumva, la leapşa de la Alex Ciobanu. Atîta doar că era valabilă între 4 aprilie şi 7 iunie 2007!
Acum un an si citeva zile ma aflam, eu si Carmen, sotia mea, in Port Vila, Vanuatu. A fost un sejur presarat cu citeva ploi tropicale. Dupa cum am mai spus intr-o postare, acum citeva zile, cei din Vanuatu au fost declarati, recent, cei mai fericiti oameni din lume, desi sint destul de saraci. Dar nu banii aduc fericirea, se spune. Altele sint motivele lor.
Va ofer citeva imagini de aici, surprinse de Carmen.
Anul acesta votul pentru cei mai fericiti paminteni i-a desemnat pe cei din Vanuatu
Poate ca nu mi-as fi adus aminte de asta daca nu mi-ar fi trimis Eduard Koller, din Seattle, articolul publicat pe site-ul BBC. Vanuatu si-a proclamat independenta in 1981, pina atunci fiind un dominion franco-britanic numit Noile Hebride. Capitala, Port Vila, e un fel de orasel de coasta, cu o strada lunga, avind, de-o parte si de alta duty-free-uri. Desigur, in unele marfa e falsificata, dar asta e viata, cind esti fericit, nu te uiti la amanunte!
Vanuatu este un paradis natural, dublat de unul fiscal. Economia acestei tarisoare se bazeaza, in ordine, pe urmatoarele exporturi: carne de vita (foarte buna!), miez de nuca de cocos si timbre postale. Va dati seama ca vorbim despre saracie, totusi. Dar e un fel de saracie vesela. Asta pentru ca, din punctul de vedere al alimentatiei, paradisul natural isi face datoria: cocotierii, bananierii si pestii din ocean n u te lasa sa mori de foame. Si, ce te poate face mai fericit decit sa stai cu burta plina la soare, sa te scalzi in apa calda a lagunei si sa cinti?! Pe noi ne costa mii de euro chestia asta si ne-o permitem cel mult doua saptamini pe an! (articol scris pentru publicatia 24 FUN, editia de Timisoara si Arad)
Pentru ca am citit despre un trib din Amazonia care nu a intrat in contact cu civilizatia decit acum, si pentru ca se incheie luna mai (sint 40 de ani de la mai 68), vreau sa va prezint si eu un personaj fabulos, dupa parerea mea. Un personaj care are legatura si cu triburile, si cu mai 68!
E vorba despre un personaj important din Noua Caledonie pe care, insa, nu am reusit sa-l intilnesc, am fost tot contra-timp fata de el, un om superocupat. De asta trag credinta ca voi mai ajunge pe acolo!
Se numeste Henri Nidoish NAISSELINE . A fost primul student kanak, melanezian, adica, ajuns la Paris, la Sorbona. A facut filosofia si s-a nimerit sa studieze chiar in perioada lui mai 68! La intoarcerea acasa, cu ideile lui de stinga (desi provenea dintr-o familie de dreapta!) a infiintat organizatia Fularele Rosii, care lupta pentru independenta Noii Caledonii. Datorita tulburarilor sociale provocate, a ajuns sa faca si putina puscarie politica. A infiintat, alaturi de alti militanti, Liga Kanak Socialista. Anii au trecut si, in momentul mortii tatalui sau, fost mare Sef de Trib, rebelul cu studii de filosofie la Sorbona, politicianul de stinga, a devenit Marele Sef de Trib, Henri Nidoish Naisseline al III-lea. dar asta face parte doar din latura cutumiara a vietii sale, pentru ca H.H.Naisseline este, printre altele, si membru in Consiliul de Administratie a companiei Air Caledonie.
Am fost deja bombardat cu spamuri referitoare la Vama Veche si la petrecerea unor zile acolo. Nu, multumesc, nu sint fan Vama Veche. Am citit un comentariu foarte bun pe tema asta, facut de zoso cu care sint perfect de acord. Chiar si atunci cind se refera la actiunea Salvati Vama Veche, o miscare care mai mult a grabit disparitia “adevaratei Vame”.
Bun, nu-mi place Vama Veche si anticipez o interpelare : da ce-ti place, nene?! Pai, imi place, cum sa zic, ceva mai nou, de pilda, Noua Caledonie! De altfel, acest blog a inceput acum un an si a fost dedicat, initial, vizitei in Noua Caledonie si experimentului literar de atunci, cind am scris o carte despre acele locuri, in timp real, adica pe masura ce se intimplau lucrurile, fara delay, carte pe care am transmis-o prin internet si am lansat-o la sosirea pe Otopeni. Va ofer citeva imagini de acolo, din Noua Caledonie, un loc minunat, un colt de pradis salvat de turismul intensiv pentru ca, din fericire, e foarte departe.
Iata blogul acesta in fata unei recunoasteri internationale! Am fost propus pentru competitia Le Blog d’ Or ! Stati linistiti, nu e vorba de vreo competitie la Cannes, sau te miri pe unde, in ce capitala virtuala a blogosferei! E vorba de blogurile care au legatura cu Noua Caledonie. Concursul se desfasoara acolo, la capatul lumii, in comunitatea restrinsa a blogerilor! Pentru anglofoni, un link spre acel tarim chiar aici.
Inainte de a pleca, anul trecut, in Noua Caledonie, nu exista nici o referinta turistica despre aceasta destinatie. Dupa ce m-am intors, pentru ca, intr-un fel, s-a tot vorbit despre acest capat al lumii, am dat o cautare Google pe internet. Am repetat, de curiozitate, cautarea si acum. La rezultate, pe primele locuri, sint trei agentii de turism care, chipurile, iti ofera cazare, informatii turistice, ba chiar idei de shopping la aceasta destinatie. Cind intri, insa, pe pagini, acolo nu gasesti absolut nimic! Nici un hotel, nici o informatie, nimic. Semn clar ca numele Noii Caledonii a fost pus acolo asa, la deruta, ca poate mai atrag niste vizitatori. Cu un pic de onestitate si profesionalism, puneau si ei citeva nume de hoteluri, ca sint vreo sapte-opt in Noumea, capitala teritoriului francez de peste mari ! Si le gasesc la un simplu search!
Nu dau linkuri spre acele agentii pentru ca nu vreau sa le fac trafic! 
Un tinar din Noua Caledonie, care m-a contactat de curind, ca urmare a unei cautari pe net, mi-a spus ca, dinspre partea bunicilor, se trage din Zalau ! El e nascut, crescut in Noua Caledonie, insa. Bunicii, unguri, au plecat, acum zeci de ani, in Franta, am inteles din mesaj. Bun, Denis, neocaledonianul, are un site interesant de pe care am preluat o imagine publicitara aparuta in Noua Zeelanda. E vorba despre campania la serialul Betty cea urita. Mi se pare foarte haioasa si foarte inteligenta ideea!
