Deşi a fost construită destul de migălos, manipularea cu Academia Oamenilor de Ştiinţă care l-a făcut academician de onoare pe Traian Băsescu nu a ţinut. Da, a fost prilej de băşcălie la emisiunea “fratelui” Gâdea, s-a încins o mică bîză pe bloguri, asta pentru că răspunsul celui vizat nu a venit. Pentru că se afla în avion, venind din Japonia. Autorii manipulării s-au gîndit că, fiind pus în faţa faptului împlinit, Băsescu va accepta, neavînd încotro. Se montase bine totul, se porniseră miştourile, era încolţit, ce mai!

Aseară am răspuns unor postaci care revărsau glume pe tema asta la mine pe blog, şi am spus să aştepte pînă vor vedea acceptul. Iar acceptul este ne-acceptul, de fapt. Iată lămurirea mai jos:

Cu privire la propunerea Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania ca presedintele Traian Basescu sa devina membru de onoare, Administratia Prezidentiala precizeaza ca initiativa nu a primit acordul Presedintelui sau al institutiei prezidentiale.

Presedintele Traian Basescu considera ca acordarea unui sediu si promulgarea unei legi sunt obligatii de serviciu care nu trebuie rasplatite cu titluri academice.

Presedintele multumeste membrilor AOSR pentru initiativa lor, dar din motivele expuse anterior nu poate accepta titlul de membru de onoare al AOSR.

Cît despre unele aspecte referitoare la AOSR, citiţi în numărul următor al Academiei Caţavencu. Şi dacă tot sîntem la recomandări de lectură, puteţi citi şi asta.

UPDATE
Proiectul de lege al acestei organizaţii a lui Dinu Săraru a fost respins prima data de Presedentie si returnat Parlamentului. Care l-a trimis inapoi exact asa cum fusese prima oara. Constitutia nu permite respingerea de doua ori  a unui proiect. Asa a devenit de utilitate publica ASOR. Care e o combinatie de masonerie PSD-istă şi Universitatea Spiru Haret, plus un pic de Banca Internationala a Religiilor. In cel putin trei din aceste componente straluceste figura lui Dinu Sararu.

Viaţa a intrat în normal, dacă se mai îndoia cineva, Adrian Năstase a fost reales, lejer, în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al PSD. I se găsise şi un iepure de antrenament în persoana lui Gheorghe Nechita, primarul de Iaşi. Că aşa e frumos, să fie concurenţă, competiţie democratică. Nechita, care a pierdut, normal, a recunoscut cinstit că a pierdut, la o diferenţă mare de voturi. Nu a cerut renumărarea, l-a acceptat pe c]ştigător. A mai sărit nea Nelu un pic, de atmosferă, cu constatarea că în PSD se fuge după funcţii. Că dacă nu era el, preşedintele fondator, nu avea presa ce să scrie despre eveniment.  Ponta şi-a reconfirmat poziţia vorbind uşor de sus (la propriu), Geoană a îndemnat la luptă şi a garantat că atîta vreme cît va fi el preşedintele Senatului, el va fi preşedintele Senatului. Cam asta a fost logica discursului.

Acum, despre învingător. Adrian Năstase a mai cîştigat un atu în lupta cu DNA. Dacă nu ar fi avut nici o funcţie, asta ar fi putut fi un semn că a fost abandonat de partid în braţele justiţiei. Nu, nu e deloc aşa. Nu a fost ales preşedinte al PSD, dar e preşedinte al unui PSD mai mic şi mai select, Consiliul Naţional. Oricum am lua-o, treaba cu dosarele e, în continuare, o vendetă politică. Adrian Năstase e sigur pe el, căci, după cum vedeţi în poza de la Rompres, flacăra mov e la gîtul său!

Update si off topic: Dacă vreţi să citiţi o comparatie intre Proiectul Johannis si Proiectul Marko Bela, vă invit aici

Sînt nefumător, ba chiar nefumător militant. Sînt de acord că trebuie să existe o campanie continuă de informare în privinţa fumatului. Dar mă îngrijorează, puţin, un anume talibanism al acestei lupte. Pentru că lupta anti-fumat pare a fi prima luptă cîştigată de iniţiatorii ei civici . Cu drogurile e mai greu, cu alcoolul nu prea e luptă (s-a văzut ce sîngeroasă a fost prohibiţia), cu prostituţia e mai mult  un joc de-a arestat şi eliberat “fetiţele”, după ce, normal, au fost date la televizor. Şi nu mă refer numai la noi, ci şi la Europa. Totuşi, ca nefumător militant mă simt puţin agresat de lipsa de drepturi a fumătorilor. În UE găseşti greu un local în care să se fumeze. De fapt, nu găseşti decît vara, nişte terase. La noi e o soluţie de compromis, mai multe localuri care au început să interzică fumatul  au întors foaia, pentru că au opţiunea asta, şi au devenit restaurante, cafenele sau baruri unde se fumează.

Jalea cea mai mare este în SUA, unde fumatul e văzut ca un fel de lepră. Am văzut şi am fotografiat un afiş în care se spunea că nu ai voie să fumezi la o distanţă mică de un magazin. Cam absurd anunţul, vi l-am prezentat acum cîţiva ani pe blog. În fotografia care urmează vă prezint  un semn care ar putea anunţa, în SUA, Revoluţia Fumătorilor

sursa foto David Morar

Pentru că articolul publicat aici a stîrnit o reacţie disproporţionată şi jignitoare semnată de Mihai Goţiu, la adresa prietenului meu Liviu Alexa, îi găzduiesc, mai jos, dreptul la replică.

Stimate domnule Morar,

Va multumesc pentru atentia acordata campaniei Citynews.ro.
Articolul Dumneavoastra a starnit imediat si reactia unui coleg de platforma, Mihai Gotiu, recenta vedeta a Voxpublica.
“Guta”, asa cum il stim noi pe la Cluj, mi-a “tras-o” decent: daca nu ar fi fost vorba de Voxpublica, probabil ca textul ar fi fost impanat si cu alte invective.
Imi permit sa va rog sa imi inchiriati tot “pe datorie” spatiul dumneavoastra de platforma, pentru a scrie si eu cateva fraze.

Nu exista adversar/concurent mai mare de-al meu in Romania decat domnul Guta. Sigur, acum dumnealui a evoluat, scrie la platforma, dar pana mai an, si eu si dumnealui ne zbateam impreuna in mica cloaca proviniciala a Clujului. Asta ca sa nu credeti cumva ca pe dumnealui l-a scos mamica direct jurnalist de “nationala”.
Eu nu am avut sansa asta. Si am ramas la Cluj privind cu jind la dezvoltarea sa profesionala.
Dar daca e sa ne aducem aminte de Cluj, cu siguranta se pot spune cateva lucruri:

- in timp ce domnul Guta dadea de gard publicatiile domnului Sarbu de la MediaPro, fortandu-l pe acesta sa le inchida in final, eu ma stresam sa creionez Citynews.ro, un concept editorial inca unic in online-ul din Romania. N-o fi Citynews.ro soarele sfant de pe cer si nici pe placul tututor expertilor de online ce sparg in numele tastei F5 sute de mii de euro, nu ne-am dat fecioare virgine atunci cand ziaristii Citynews.ro au gresit sau au copiat, dar Citynews.ro e un produs care si-a castigat un nume bun, in general. Pe trafic.ro sau pe SATI, circa 20 de mii de unici n-or fi intrand de prosti sa ne citeasca!
- in timp ce domnul Guta inghitea violent inchiderea publicatiilor MediaPro si fura cu nesimtire layoutul de ziar aflat in proprietatea lui Sarbu, noi dadeam drumul la Mesagerul de Cluj. La cateva luni dupa, saptamanalul nostru local are deja 2700 de abonati si un tiraj de 4100 de exemplare, in timp ce publicatia unde domnul Guta s-a “implicat” se da de ceasul mortii.
- cand faci produse media indoielnice, fara succes, oracai in public ca tu nu “pleci capul la politic”, ca tu nu te murdaresti “cu gulerele albe locale”, incercand sa maschezi cu zbierate gena rateului. Domnul Guta ma transforma intr-un James Bond politic (as fi lucrat cu pesedeul la Bistrita, cu Basescul la Cluj), de parca greii acestor partide ar fi acceptat asa ceva. Ce te faci insa cand il injuri pe unul si siteul la care ai lucrat arata asa ?

- daca produsul Citynews.ro nu e pe placul domnului Guta, ma declar invins. N-as vrea insa niciodata sa bag in ziar genul asta de materiale asa cum o facea dumnealui. Sau genul asta de materiale.

Ca un hoitar de online adevarat, domnul Guta arunca in text tot felul de “carlige”. E destul sa zici ca Alexa a fost sefulet in Trustul Gazeta, ala cu santajistii, ca sa insinuezi ca si Alexa era ca ei, dar ca s-ar fi scos plecand inainte de scandal. Am fost redactor-sef la Gazeta de Oradea, nu am plecat putin inainte de scandal, ci cu trei ani inainte de scandal. Si, oricate insinuari perverse ar face domnul Costin Ilie in comentarii, va anunt ca nu mi-e rusine ca am fost coleg si partener de investigatii cu procurorul Alexandru Lele. Oricum, pentru conformitate, precizez ca nici macar nu am fost chemat la audierile din Dosarul Gazeta, nici macar ca martor. Ori, daca as fi fost cel putin implicat in faptele lor, cu siguranta ar fi trebuit sa ajung acolo.

Subiectul santajului de presa ii poate fi pus in carca si domnului Guta oricand. Daca e pe pareri si informatii personale, si eu pot sa va zic ca nu in putine randuri oficiali ai Rosia Montana Gold Corporation mi-au relatat ca s-au simtit presati de atacurile calomnioase ale jurnalistului Guta. Vehementa cu care dumnealui se strofoaca pentru alungarea nemernicilor de la RMGC ascunde in spate alte povesti “de presa locala”, cu care nu as vrea sa plictisesc onorata audienta.

Domnule Morar, va gasesc depăşit. De la aducerea domnului Guta pe platforma Voxpublica, textele dumnealui pline de truisme au cucerit deindata publicul larg, aruncandu-va in derizoriu. Chiar acum ma uit pe topul Voxpublica si vad ca sunteti departe de locul intai al preferintelor cititorilor.
Nu mai au cautare textele vesele pe care le publicati, acum e nevoie de condei cat pumnul. Daca nu te legi de Mircea Badea, nu existi. Daca nu iti dai cu parerea despre Avatar, nu faci presa.
De aia zic: retrageti-va. Nu mai aveti loc pe site de parerile suficiente ale domnului Guta.
Ma sperie gandul ca, intr-o zi, nu voi mai avea nici eu loc in Romania de domnia sa. Sper sa ma lase in pace, sa ma plafonez linistit la Cluj, iar dumnealui sa devina o stea a jurnalismului de truisme din estul Europei. Are sanse.

Liviu Alexa

Ştiţi imaginea cu semnalizatorul care atrage atenţia şoferilor că, prin anumite locuri, trec beţivii din Pecica? V-o ofer mai jos, la caz că v-a scăpat. Vestea că în comuna arădeană a fost instalat un avertizor de circulaţie mai ciudat, care nu se găseşte în Codul Rutier a amuzat mai mulţi cititori de publicaţii din lume. Ştirea a circulat pe agenţii. E haios, îndrăznesc să zic. Probabil că nu ştiţi mare lucru despre Pecica, dacă nu sînteţi din zonă. A fost, pînă în 2004, cînd a devenit oraş, una dintre cele mai mari comune din ţară. De aici venea la Arad celebra, pe plan local, Pîine de Pecica. Acum intră în scenă Beţivii de Pecica. Care, pentru că nu mai prea merge economia, nu mai ajung pînă la Arad, rămîn acasă.

(nu vă ascund că sînt partizan, eu m-am născut dincolo de Pecica, adică între Semlac, locul de naştere a lui Duckadam,  şi Nădlac, la Şeitin. Probabil că n-ar trebui să rîd, şi ştirea cu actualul primar din Şeitin care îşi cafteşte subordonaţii a făcut turul ziarelor şi televiziunilor. )

Da, am trăit s-o vedem şi pe asta. Ştiu că tot asa mi-am inceput si textul precedent. Dar sînt nevoit.
Da, am trait sa o vedem si pe asta: o campanie umanitara pentru achitarea datoriilor PSD!
Bieţii oameni! Hăituiti de atîta opozitie (oho, şi mai e ceva înainte!), ii cred ca au ajuns sa apeleze la mila publică.
Să îi ajutăm! Să nu ramînem nepăsători la problemele cu care se confrunta sărăcuţii de Ponta, Geoană, Năstase, Dragnea, Hrebe, Nica, Vanghelie, Mazăre, Mitrea, Sîrbu, Iancu, Duvăz, Oprişan, toţi oameni adevarati, care au luptat pentru ţară şi nu pentru buzunarele proprii! Iată, vine o vreme cînd buzunarele întoarse pe dos, portofelele scuturate bine, saltelele luate la purecat nu reuşesc să mai adune bănuţii pentru plata datoriilor. PSD nu mai dispune de parale. Poate ar trebui să apeleze la mătuşi şi la s oacre, să-i mai scoată din bucluc. Dacă nu, totuşi, să derulăm această campanie umanitară.

PS: Daca de la partid se dau asemenea mesaje, inseamna ca arde!
PS2: M-am interesat: arde! In curand o sa le taie telefoanele!

Da, am trăit să o vedem şi pe asta: cel mai bogat liberal român, Dinu Patriciu, şi-a pierdut total influenţa în PNL .O spune chiar Crin Antonescu, preşedintele reales: “Oricum, influenţa lui Dinu Patriciu este exagerată caraghios de mult. Patriciu, şi la acest Congres, a trecut pe-acolo, nu-i niciun om al lui în echipa de conducere”. (de aici) A trecut fără să fie invitat? Adică nu a fost delegat? S-a deghizat în om de presă? Probabil că s-a trezit dimineaţă şi, neavînd ce face toată ziua, şi-a zis să meargă la congres, nu?! Aflăm lucruri noi, pe măsură ce Crin se instalează tot mai confortabil în fotoliul de Preşedinte fără opoziţie al PNL.Deci, Dinu Patriciu nu mai are nici un om în conducere! Nici un fin? Nici un fost angajat? Nici un prieten? Nici o “cîrtiţă”?

Da, am trăit să o vedem şi pe asta: un partid important din viaţa noastră politică a reuşit să iasă de sub toate influenţele malefice ale magnaţilor şi mogulilor. Foarte bine! Numai să nu se trezească preşedintele Crin înainte de alegeri că are nevoie de sponsori, de un trust de presă. A, de fapt, trust de presă are, că doar vrea să se alieze cu Felix. Aşa că Felix e singurul magnat care are un om în coducerea PNL. Patriciu- Felix, 0-1.

S-au făcut studii în acest sens de multă vreme. Din cele mai vechi timpuri, ca să zic aşa, omenirea a fost fascinată de acest lucru. Mulţi au crezut, la început, că ar fi o legătură directă, evidentă, între decesul cabalinelor şi proiecţiile volitive canine. Mai tîrziu, pe măsură ce ştiinţa s-a dezvoltat, au venit şi argumente din această zonă, argumente care susţin contrariul. Validează  concluzia titulară a postării mele.

Ieri, la redacţie, am furnizat încă un exemplu, e drept, factual, că aşa stau lucrurile. Fenomenul e clar, concluziile, indubitabile. Şi, cu toate acetea, există în fiecare generaţie convingerea că se poate schimba ceva în acest sens, că se pot inversa polii,  iar ca urmare a acestui efort, cabalinele sînt supuse unui intens flux voliţioal menit a le fi fatal. Acest flux vine din zona canină, decisă să demonstreze  că, în fine, se poate. Istoria ne învaţă : dacă vrei, poţi, stă în puterea noastră, acum ori niciodată, ultima soluţie  etc. Deci, cu un efort suplimentar, cu puţină şansă, cu un sprijin din partea prietenilor, soarta cabalinelor este pecetluită! Sau ar trebui să fie, sînt exemplare cărora le-a slăbit viteza şi văzul, în plus, şi-au cam mîncat ovăzul! Să le tăiem raţia! Hai că se poate. Nu-i mai ducem în spate! Sîntem prea tari ca să nu se poată!

Şi, totuşi, se pare că înţelepciunea populară a învins, din nou, înţelepciunea de grup. Demonstraţia, de mîine, la chioşcuri!

Vorbeam cu un prieten care se arăta revoltat de cotele urii. Zicea că i se pare că oamenii urăsc mai mult ca niciodată. Şi se întreba cum de s-a ajuns aici. Cum e posibilă o astfel de revărsare necontenită de ură în viaţa publică. Părerea mea este că nu trăim o escaladare a urii, ci că avem  parte de un vehicul  recent apărut: internetul. Dincolo de beneficiile uriaşe ale internetului, de viteza de comunicare, de apropierea virtuală fără precedent între oameni, internetul a adus şi aceast efect colateral: ura a devenit interactivă. Acum , dacă urăşti un om care e prezent pe internet, îi poţi face imediat dovada urii tale. Ascuns după un pseudonim, cel ce te urăşte sau doar te invidiază, îţi face harta sentimenelor lui. Aproape instantaneu.

Parcă acum cîţiva ani nu se ura atît de puternic, a spus prietenul meu. Înainte de 89 nu se manifesta chiar aşa. Ba, cred că se ura, dar ura nu era un sentiment cu care să te afişezi, frica era mai puternică decât ura. Chiar revoluţia din 89 a fost un rezultat al urii populare îndreptate  spre nomenclatura PCR şi spre Ceauşescu.

Nu ştiu dacă e bine că supapa internetului drenează ura interactivă. Poate e bine, poate că asta are un efect purificator, oamenii scapă de ce au malign în ei, de răutate, postînd pe internet, sărind la harţă, înjurînd, batjocorind. Poate că asta îi face pe cei răi un pic mai buni. E ca “luările de sînge” pe vremuri, pentru a reglementa, empiric, tensiunea arterială. Poate că, dinmpotrivă, aceste revărsări vor duce la o escaladare a urii. De fapt, problema urii este cam ca şi aceea a iubirii: uneori nici măcar nu e sinceră!

Genericul unui film cuprinde toată echipa, de la actorii vedetă şi regizor, la şoferii şi coafezele care au lucrat la realizarea peliculei. Da, sînt cîteva meserii care au dreptul la generic. Iar numele unora dintre cei pomeniţi pe generic pot însemna vîrfuri în comunitatea lor profesională, şi aici mă refer la cascadori, artificieri, electricieni, sunetişti, antrenori de arte marţiale, instructori pentru scenele de luptă, consultanţi pe diverse domenii, meserii care nu sînt chiar primele pe generic, dar contează, sînt indispensabile. Nu mă pot lăuda că am urmărit toate genericele filmelor pe care le-am văzut, dar, în semn de respect pentru munca echipei, chiar îmi place să văd  un film pînă la ultima linie de nume. Nu plec primul din cinematograf, stau cam pînă la capăt. Chiar şi mulţumirile aduse unei primării sau unei instituţii îţi pot întregi imaginea muncii la film.

Nu reţin de multe ori tapiţerii care au lucrat la filme.Nici nu ştiu dacă sînt trecuţi cu numele.  Numai la TVR, orice emisiune ar fi, vezi pe generic şi tapiţerii. Din anii 90, imediat după revoluţie datează asta. Au fost nişte cerinţe ale sindicatelor libere să se pună pe generic toată lumea care a avut o contribuţie cît de mică la emisiuni, de la maşinist, la tapiţer. Există emisiuni care nu au nevoie de tapiţer, platoul conţine două scaune netapiţate şi o masă. Dar pe generic sînt trecuţi, musai tapiţerii care erau de serviciu cînd s-a făcut emisiunea. Mă gîndesc la o idee penru Academia Americană de Film: pentru a mulţumi cît mai multe echipe, care să se laude cu măcar un premiu, ce ar fi să se instituie şi pemiul Oscar pentru tapiţeri? La prima ediţie ar putea fi premiată TVR .