Justiţia e şi pentru proşti
Friday, January 23rd, 2009Am fost acuzaţi, cu cîţiva ani, de instigare la omucidere. Noi, cei de la Caţavencu, pentru titlul “Anul ăsta de Ignat, Văcăroiu afumat!“. Veţi spune că e o prostie. Da, dar o prostie la care justiţia a percutat. Povestea e aşa: un student clujean s-a întors în vacanţa de iarnă acasă, undeva în judeţul Sălaj, împreună cu Academia Caţavencu, numărul cu titlul respectiv. L-a văzut bunicul său şi s-a apucat să sesizeze autorităţile. În scrisoarea adresată Procuraturii (aşa cred că se numea pe atunci) se vorbea despre instigare la omor, pentru că domnul Văcăroiu putea fi afumat numai după ce, în prealabil, ar fi fost asomat (ca să folosesc un cuvînt mai recent intrat în circuit). Ce credeţi că au făcut destinatarii scrisorii? Credeţi că au rîs? Nu, s-au pus pe treabă şi au citat doi redactori de la Academia Caţavencu. Am fost desemnaţi, de colegi, eu şi Mircea Toma. Am ajuns la procurorul care se ocupa de caz (el avea umor, acum nici nu mai e în structuri!) şi am fost supuşi unui interogatoriu, după toate regulile, separat, să nu ştim unul ce a zis celălalt. Şi a trebuit să explicăm jocul de cuvinte plus faptul că nu am avut intenţia instigării la omor! În final ni s-a dat NUP!
Am povestit întîmplarea asta pentru a arăta vitezele diferite ale justiţiei. Şi cum se ocupă ea, uneori, nu cu prostii, cu dosare grele, adevărate, care le-ar da bătăi de cap magistraţilor. Ei, bine, pentru a analiza scrisoarea prostului bătrîn din Sălaj, pentru a-i da curs şi a începe interogatoriile, s-au cheltuit ceva bani. Nişte oameni au luat salarii. Şi, bineînţeles,în bilanţul anula anual al Justiţiei, noi am figurat la cazuri soluţionate! Deci, Justiţia a funcţionat!